Mă gândeam… care ar fi următorul pas pentru cei care au fost concediați sau vor fi concediați în această epocă a disponibilizărilor, determinată de revoluția provocată de inteligența artificială? Din ce în ce mai mulți oameni se văd nevoiți să-și găsească o cale de urmat, uneori schimbând complet domeniul de activitate, pentru a-și putea plăti cheltuielile. Este aceasta noua normalitate pe care suntem obligați să o acceptăm sau ar trebui să cerem mai mult?
Revoluția industrială a fost ultima perturbare cu care ne-am confruntat și, în multe cazuri, este comparată cu ceea ce se întâmplă acum. Diferența, totuși, aș spune eu, este că acum trăim o astfel de perturbare la o scară pe care nu am mai văzut-o niciodată. Domeniul afectat nu este doar cel al IT-ului, ci și cel al industriei auto, al designului, al graficii etc. IA poate fi găsită sau implementată în aproape toate aspectele vieții noastre, iar această mare putere ar trebui să vină la pachet cu o mare responsabilitate. Din punctul meu de vedere, această responsabilitate lipsește în prezent, în special din partea partidelor noastre de la putere, care ar trebui să se implice activ în reglementarea IA. În prezent, au fost luate unele măsuri, cum ar fi Legea privind serviciile digitale (DSA), care:
Obiectivul principal al DSA este de a crea un spațiu digital care să respecte drepturile fundamentale ale cetățenilor și consumatorilor. Prin stabilirea unui set clar de reguli la nivelul UE, DSA permite, de asemenea, platformelor mai mici, întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și start-up-urilor să se extindă în Europa, promovând inovarea, creșterea economică și competitivitatea.
dar aceasta nu abordează problema principală. Problema principală este că multe persoane sunt puse în situația de a se reinventa, de multe ori fără să-și dorească acest lucru, întrucât piața muncii se află într-o stare atât de proastă încât nu mai pot găsi niciun post în domeniile lor respective.
S-ar putea argumenta că schimbarea este o constantă și că trebuie să ne adaptăm (sau să dispărem) din perspectiva locului de muncă. Deși sunt de acord cu această mentalitate, există ceva ce companiile par să uite. Schimbarea ar trebui să aibă loc nu doar la nivel individual, ci și la nivel de companie. Companiile au, de asemenea, responsabilitatea de a oferi angajaților alternative, nu doar să pună pe masă pachetul de concediere și să considere problema rezolvată. Schimbarea la nivel individual se poate realiza dacă ai alternative, nu domenii învecinate care, la rândul lor, concediază oameni în stânga și în dreapta pentru că, dintr-odată, trebuie să reducă costurile.
Să luăm IT-ul ca exemplu. Care ar fi o alternativă bună către care să-ți îndrepți atenția? Ei bine, asta depinde de celelalte competențe pe care le-ai dobândit. Iar competențele tehnice nu mai sunt singurele de care ai nevoie. Într-o epocă în care informația este disponibilă printr-o simplă căutare, modul nostru de a face lucrurile se transformă în înțelegerea modului în care lucrurile funcționează împreună și în explicarea acestora într-un mod simplu. Nevoia de specialiști există în continuare, dar integrarea instrumentelor lor într-un mediu mai amplu este o cerință obligatorie care nu mai poate fi ignorată. Nu este de mirare că numărul cazurilor de epuizare profesională a crescut constant în acest sector… Ți se spune că ceea ce ai făcut până acum nu mai este suficient și că trebuie să te adaptezi, să performezi sau să-ți găsești un alt loc de muncă.
Deci, ce putem face? Din păcate, nu putem face prea multe… situația actuală este că suntem înlocuiți de IA (sau sub pretextul că IA va veni) și trebuie să găsim în noi înșine puterea de a ne reinventa și de a găsi domeniul în care putem lucra și performa. Această schimbare este mai ușor de realizat când ești tânăr, dar după 10-15 ani de investiție în ceva anume, nu mai este atât de ușor să schimbi macazul. Nu este imposibil, dar este greu de realizat.
Al doilea lucru este ca noi să avem așteptări mai mari de la liderii noștri, ca aceștia să vină cu idei despre cum pot fi gestionate lucrurile, punând oamenii pe primul loc și profiturile pe ultimul. Există programe precum UBI (Venitul de bază universal) sau reducerea numărului de ore de lucru, care nu numai că sună bine pe hârtie, dar capătă tot mai mult sens în ansamblul lucrurilor. Astfel de programe nu ar mai trebui considerate o utopie, ci soluții reale la o problemă care ne afectează pe toți.
Pe data viitoare, TFG
