„Prea deștept ca să citească cărți” – pe locul al doilea în clasamentul celor mai proaste citate ale anului

Mă gândeam… oare vom avea în februarie un câștigător la categoria „cele mai stupide lucruri spuse vreodată în fața camerei”? S-ar putea să-l avem deja, și anume pe Andrew Tate, care se autointitulează „macho”.

Tocmai răsfoiam internetul în căutarea unor lucruri noi de citit pe care să le adaug la profilul meu de pe Goodreads și am dat peste un scurt videoclip al celui care se autointitulează specialist în toate domeniile, Andrew Tate, care începe cu citatul „Sunt prea deștept ca să citesc” și continuă cu „cititul cărților este o modalitate foarte ieftină de divertisment. Pentru că creierul meu este mult prea avansat”.

Ca cititor pasionat, asta m-a făcut să mă simt atât de jenat încât, sincer, am avut dificultăți în a-mi pune gândurile în ordine pentru a scrie acest articol. Lăsând la o parte faptul că această idee este una dintre cele mai stupide pe care le-am auzit în ultima vreme, hai să vorbim despre ideea pe care a promovat-o, și anume că cărțile sunt lente și că, pentru a avea succes în viață, ai nevoie de viteză.

Trăim într-o lume care pare să se bazeze exclusiv pe viteză, iar pentru cineva care are dificultăți în a vedea dincolo de aparențe, acesta ar putea fi modul corect de a face lucrurile. Nu este nevoie de o înțelegere mai profundă a modului în care funcționează lucrurile, de a citi clasicii și de a ne lărgi orizontul și imaginația cu o carte bună, pentru că totul trebuie să se întâmple repede. Aceasta este o presupunere falsă și, având în vedere publicul căruia i se adresează, una periculoasă cu care să-ți începi viața de adult. Această idee a fost completată de geniul nostru autodidact, extrem de inteligent, prin afirmații conform cărora învățământul superior este supraevaluat și ar trebui omis cu totul.

Am citit recent cartea „Milionarul de alături” de Thomas J. Stanley, care demonstrează – nu într-un videoclip de un minut, ci pe parcursul a 250 de pagini bazate pe cercetări și fapte – că persoanele cele mai discrete sunt, de fapt, și cele mai bogate. Cartea explică modul în care milionarii care „trăiesc pe picior mare” nu se află la același nivel de bogăție ca persoanele mai discrete, care își clădesc în tăcere averea zi de zi. Motivul este simplu. Pentru a „trăi pe picior mare”, trebuie să impresionezi oameni pe care nu-i placi, cumpărând lucruri de care nu ai nevoie. Adevăratul om bogat știe că viața ostentativă prezentată de frații Tate nu este cheia succesului.

Cu toate acestea, mă gândeam că este ceva necesar pentru imaginea lui Tate, întrucât controversa este singurul lucru care îi menține în centrul atenției. Este o trăsătură periculoasă, deoarece lecțiile transmise rezonează cu mintea încă imatură a adolescenților din întreaga lume. Înțeleg că, la o anumită vârstă, stilul de viață ostentativ și promovarea unei bărbății greșit înțelese pot părea foarte „cool”. Desigur, acest lucru se va schimba odată cu înaintarea în vârstă, dar ar trebui să fim atenți la mesajul pe care îl transmitem generației viitoare.

Revenind la cititul cărților și la exemplul său infantil, „și piratul de pe barcă”, pe care l-a dat. Acest lucru arată că singura referință pe care o poate oferi provine din cărțile pentru copii. Poate fi o aluzie la „Moby Dick”, dar mă îndoiesc… Faptul că nu este capabil să se așeze și să se bucure de o carte bună, învățând sau pur și simplu reflectând asupra a ceea ce autorul a pus în cuvinte, mă întristează puțin. Unde am fi fără cărți? Fiecare regim totalitar a încercat, în primul rând, să șteargă sau să modifice cărțile, știind că a controla informația înseamnă a controla narațiunea. Iar în 2026 îl avem pe Andrew, care afirmă că cărțile sunt irelevante… ceea ce arată ignoranța unui om al cărui singur interes este propria persoană.

Cititul cărților joacă un rol esențial pentru o societate în dezvoltare, deoarece pune bazele gândirii critice, empatiei și luării de decizii în cunoștință de cauză. Prin lectură, învățăm nu doar fapte, ci și cum să analizăm ideile, să punem la îndoială presupunerile și să înțelegem perspective dincolo de propria noastră experiență — abilități esențiale pentru inovare, cetățenie responsabilă și coeziune socială. În special pentru generațiile tinere, dezvoltarea obiceiului de a citi consolidează limbajul, concentrarea și creativitatea, reducând în același timp dependența de informații superficiale, consumate rapid. O societate care își învață copiii să citească în profunzime este o societate care investește în lucrători mai inteligenți, în lideri mai chibzuiți și în comunități mai unite, asigurând o creștere culturală, economică și democratică pe termen lung.

Iar acest lucru nu poate fi realizat decât învățând cum să le facem față tuturor „animalelor alfa” de pe planeta noastră, care promovează mesaje periculoase pentru noile noastre generații, fără a manifesta niciun interes, cu excepția celui pentru propria persoană.

Pe data viitoare, TFG