„în interiorul manosferei” – ce naiba …?

Mă gândeam… ar trebui să ne facem deja griji pentru generațiile viitoare sau mai avem încă timp să acționăm? Ieri am vizionat documentarul „Inside the manosphere” de pe Netflix, care mi-a fost recomandat cu căldură de prieteni. Am hotărât împreună cu soția mea că nu mai trebuie să așteptăm și ne-am lăsat purtați de valul de emoții pe care l-a stârnit vizionarea acestuia.

Pentru mine, șocul a fost oarecum atenuat de faptul că văzusem deja câteva dintre podcasturile protagoniștilor și declarațiile lor de pe rețelele sociale despre „bărbăție”, dar pentru soția mea a fost cu totul altă poveste. A fost de cel puțin cinci ori când m-a întrebat dacă asta e pe bune. Comentariile și comportamentul „personajelor” din film erau la un nivel care ne-a făcut să ne întrebăm, în final: „Asta urmăresc adolescenții și din asta se inspiră?”.

Înainte de a aborda câteva dintre faptele uluitoare culeși din documentar, trebuie să respect și să laud munca prezentatorului Louis Theroux, care a demonstrat în mai multe rânduri că tăcerea poate spune mult mai mult decât un flux neîntrerupt de cuvinte, tactică folosită pe scară largă de personajele documentarului. Calmul său, abordarea politicoasă și vocabularul bogat au reprezentat pentru mine modalitatea potrivită de a-i lăsa pe personaje să-și spună propria poveste și să dezvăluie muntele de rahat cu propriile lor cuvinte.

Aș dori să subliniez câteva aspecte legate de modul în care acești escroci și proxeneți moderni privesc societatea în care trăim.

• Banii – unul dintre principalele subiecte discutate a fost bogăția și posibilitățile pe care fiecare dintre noi le are pentru a o atinge. „Red Pill”, care vorbește despre ieșirea din Matrix și renunțarea la slujba stabilă de la 9 la 5 pentru a face „lucruri” online, este promovată ca fiind cheia succesului. Sincer, mi-a fost milă de băieții care dădeau din cap la cuvintele unuia dintre influențatori, Justin. El absorbea fiecare cuvânt, chiar dacă lecțiile erau, cel mult, de bun simț, dar prezentate ca fiind revoluționare, bucurându-se că nu mai este fără adăpost. A fost un contrast excelent între vânzătorul care ar face orice pentru a rămâne în centrul atenției și începătorul care era orb față de faptul că lucrurile vândute îl pot readuce foarte ușor pe străzi. Privind toate personajele din film, se observă cu ușurință că definiția lor despre succes se învârte în jurul banilor ca singurul mijloc de a-l atinge. Problema cu vânzătorii este că, atâta timp cât piața nu este suprasaturată, toți obțin profit, dar numai atunci. Nu este pentru toată lumea să se zbată și să-și croiască drumul spre succes prin mijloace dubioase, dar cu siguranță se dă impresia că așa stau lucrurile. Partea interesantă a fost că vina pentru faptul că ascultă ceea ce aceștia repetă la nesfârșit este aruncată asupra părinților – argumentul de vânzare perfect. 100% recompensă cu 0% responsabilitate

• Relația – o părere comună a influencerilor era că lor li se permitea, în mare măsură, să aibă o relație deschisă, dar partenerilor lor nu, pentru că aceștia nu aveau nevoie de asta. Aceeași idee a fost repetată de mai multe ori, unul dintre ei dorindu-și să-și extindă căsnicia la patru soții (partenera lui de atunci l-a părăsit, conform genericului de final). Nu e nimic rău în a avea o relație deschisă, dacă asta te împlinește. Dar faptul că aceasta era deschisă doar în proporție de 50%, adică doar bărbatul avea voie să-și „facă treaba”, m-a făcut să râd în hohote de ironia situației. Una dintre femei a declarat că îi permite acest lucru pentru că are încredere în el. Biata femeie, nici măcar nu era căsătorită cu tipul ăla, ca să aibă o plasă de siguranță pentru anii care vor veni inevitabil, când atracția fizică nu va mai fi la ordinea zilei. Cine sunt eu să judec… Am o soție iubitoare de aproape 25 de ani…

• Femeile – Iată o perspectivă pe care toți bărbații din „manosferă” par să o împărtășească. Femeile sunt prezentate fie ca având un IQ scăzut și o valoare redusă, în funcție de numărul de parteneri pe care i-au avut în viață, fie ca „active de mare valoare” care au nevoie de un flux constant de bani pentru a funcționa corespunzător; prin „muncă” mă refer, în cazul femeilor, la activități precum gătitul, curățenia și îngrijirea copiilor. Va fi interesant de urmărit, de-a lungul anilor, cum se vor aplica aceste perspective asupra copiilor lor, având în vedere că unii dintre ei au fetițe. Abordarea lor misogină poate proveni și din faptul sugerat în documentar, și anume că le-a lipsit figura tatălui când erau mici și, prin urmare, nu au putut-o construi o viziune sănătoasă asupra modului în care ar trebui să arate o relație „normală”. O a doua posibilitate ar putea fi propriile lor nesiguranțe interioare, care se manifestă prin rolul de mascul alfa pe care îl joacă în fiecare zi. Dacă îl pierd, vor intra brusc într-o lume cu adevărat întunecată; de aceea este necesară discuția constantă despre cât de buni, de cool și de bogați sunt.

Cel mai îngrijorător aspect este faptul că publicul lor este format din copii și tineri cu creierul încă în dezvoltare, care, prin puterea rețelelor sociale, sunt convinși că femeile au o anumită valoare (sau deloc), că relațiile sunt de ocazie pentru bărbați și că banii se fac prin escrocherii și exploatarea fetelor pe OnlyFans. Cei care nu învață altfel sau poate nu au șansa să găsească un model de urmat în viața lor vor fi inspirați de aceste personaje, iar ce zi tristă va fi pentru ei când vor descoperi că lumea nu se rezumă doar la aceste lucruri superficiale prezentate în clipurile lor scurte sau pe TikTok.

Ce se poate face? Un prim pas bun ar fi limitarea accesului la platformele de socializare la vârsta de 16 ani, inițiative deja demarate în unele țări europene. În al doilea rând, limbajul care incită la violență ar trebui tratat mai sever, atât online, cât și offline. Ideea de bază a rețelelor sociale, deși bună la origine, pare să erodeze atât de mult abilitățile interpersonale pe care le dezvoltăm prin interacțiunea directă, încât ajungem într-un punct în care escrocii și proxeneții cred că pot construi o societate după propria lor imagine. Și împotriva acestui lucru ar trebui să luptăm cu fiecare fibră a ființei noastre, pentru că este vorba despre viitorul nostru și al copiilor noștri.

Pe data viitoare, TFG