Putin e bun – Canada e rea – cum se joacă cartea
Mă gândeam… oare lumea devine din ce în ce mai nebună pe zi ce trece sau ne confruntăm cu o „nouă normalitate” pe care liderii noștri vor să ne convingă că este necesară? După ce am citit declarațiile președintelui Trump referitoare la Rusia și la Canada, țara sa aliată, se pare că ne așteaptă o combinație a celor două.
Se pune întrebarea: la urma urmei, ce se întâmplă? Oare a fost întotdeauna așa și ni s-a vândut prea bine această idee, sau trecem printr-o fază provocată de oameni megalomani care cred că războiul și politica globală sunt ceva cu care te poți juca, ca și cum ai juca fotbal în curtea din spate? Ne amintim cu toții că cel care avea mingea era și unul dintre cei sensibili, care, dacă era supărat, își lua mingea și pleca acasă. Ceva similar se întâmplă în SUA chiar acum, sau cel puțin așa pare, privit de peste ocean. Aproape în fiecare săptămână, dacă nu chiar zilnic, apare un nou titlu de știre care mă face să pun la îndoială sănătatea mintală a părților implicate. De la războiul din Ucraina, la criza petrolului și a energiei, până la alianțele rupte, totul pare să meargă din rău în mai rău și nu dă semne de încetinire. Partea pozitivă este că cei mai bogați oameni din lume devin tot mai bogați, în timp ce oamenii obișnuiți nu-și mai permit treptat să aibă mai mult de un copil sau să-și cumpere o casă, chiar și cu două venituri în gospodărie. Vremuri nebune.
Revenind la subiectul în discuție, Trump a decis să mai facă o glumă „bună” și să declare că Putin este, practic, un prieten. Cel puțin unii membri ai echipei sale au menționat faptul că este vorba, desigur, de o glumă, deși mă îndoiesc profund de asta, venind din partea omului de afaceri „preferat” al nostru, care se întâmplă să fie și președintele SUA. Nu mă pricep la politică internațională, dar mi s-a părut o palmă dată celor care au luptat în războiul lui Putin și tuturor vieților și anilor pierduți. Și nu doar lor… însăși democrația își vede fundamentele zguduite din temelii, când cineva cu statutul lui Trump vine și face astfel de declarații după ce a încheiat o înțelegere cu diavolul.
Nu există nicio perdea… ni se arată în direct cum afacerile prevalează asupra democrației, asupra bunului simț, asupra libertății noastre (joc de cuvinte intenționat). Acest lucru trebuie să înceteze acum. Nu ar trebui să permitem ca într-o democrație, în care poporul este (sau ar trebui să fie) organul decizional, o singură persoană să distrugă totul. Relațiile noastre bune cu SUA sunt din ce în ce mai mult puse sub semnul întrebării din cauza unui singur om care are îndrăzneala (tipică pentru un narcisist și un mitoman) de a face declarații de genul (și parafrazez): „Canada ar trebui să fie cel de-al 51-lea stat”, „Ar trebui să cumpărăm Groenlanda”. Nu mai există bun simț și simțim asta direct cu fiecare nouă declarație.
Am început prin a spune că poate aceasta este acum norma. NU este așa. Oameni precum senatorul Bernie Sanders luptă activ împotriva planurilor megalomane de distrugere a democrației, dar se pune întrebarea dacă dispune de sprijinul și puterea necesare. Sunt destul de sigur că oamenii de rând s-au săturat, deoarece observă zilnic cum sistemul în care trăiesc devine din ce în ce mai corupt. Cum câțiva oameni câștigă sume inimaginabile de bani, în timp ce alții se chinuie cu două locuri de muncă doar pentru a-și acoperi cheltuielile.
Odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale, avem posibilitatea de a reduce numărul de ore lucrate, pentru prima dată de la revoluția industrială încoace, ajungând poate la 3-4 zile pe săptămână. O astfel de schimbare ar garanta o îmbunătățire semnificativă a stării de bine a tuturor categoriilor de lucrători, având în vedere că timpul dedicat ție și copiilor tăi este în prezent atât de neglijat. Dezvoltăm treptat instrumente care ar putea crea o utopie sau, în mâinile altora, ar putea motiva companiile să concedieze mii de angajați printr-un simplu e-mail… !
Ar trebui să luptăm cu toate forțele pentru libertatea noastră, pentru relațiile noastre și pentru democrația noastră. Alternativa mă sperie și mai mult, deoarece, în acest moment, se pare că ne îndreptăm cu capul înainte spre un zid construit din minciuni, înșelăciuni și decizii narcisiste.
Pe data viitoare, TFG
