Las-o baltă
Mă gândeam că… deși ne trăim viețile încercând mereu să ne găsim scopul, fiecare în felul său, iar acest lucru ne ghidează acțiunile, se pare că am uitat că căutăm în locul greșit. Inițiativele noastre se modelează după lipsa noastră de înțelegere a ceea ce contează cu adevărat și ar trebui urmărit: întoarcerea la Ea.
De-a lungul istoriei noastre, căutarea sensului și a scopului nostru a fost neobosită. Uneori bazându-ne pe religie, alteori pe știință, am găsit mereu modalități de a ne contrazice în privința motivului pentru care ne aflăm aici și a ceea ce ar trebui să facem. La fel ca în filmul „Matrix”, ne este greu să acceptăm realitatea noastră din cauza farmecului sistemului care ne ține prizonieri în moduri complexe, cu distrageri nesfârșite. Pare imposibil să renunțăm la ceva care ne definește realitatea. Slujbele noastre, lucrurile noastre, modul nostru de viață – totul este conceput pentru a ne distra, pentru a ne ține ocupați și a ne face să pierdem din vedere cele mai importante lucruri din interiorul nostru: găsirea scopului nostru. Este ca și cum am face saltul de credință pe care l-a făcut Neo: „Dacă iei pastila albastră... povestea se termină, te trezești în patul tău și crezi orice vrei să crezi. Dacă iei pastila roșie... rămâi în Țara Minunilor, iar eu îți arăt cât de de adâncă este vizuina iepurelui.”, avem de făcut o alegere foarte dificilă. A te „arunca cu totul” într-un necunoscut, în ceva despre care nu ai nicio certitudine, este greu, dar dacă reușești, recompensele depășesc orice înțelegere. Eliberează-te de sentimentul că există condiții ascunse care trebuie îndeplinite, că nu ești suficient de bun sau că trebuie să înțelegi universul pentru ca totul să funcționeze. Pune-ți încrederea în Ea și liniștește tot restul.
Este și va fi cel mai greu lucru pe care îl vei face vreodată. Lumea ta se va întoarce cu susul în jos și vei simți că nu vei reuși. Te vei simți singur și fără speranță, și asta până când Ea îți va oferi sprijinul de care ai nevoie. Sprijinul după care vei tânji, pentru că realitatea ta va părea insuportabilă și lipsită de sens. Abia atunci vindecarea va putea începe, iar lucrurile vor începe să se îmbunătățească. Uneori vei ajunge singur la concluzia că ceva nu este în regulă, alteori vei avea nevoie de spitalizare, deoarece lumea se va prăbuși peste tine (de exemplu, în cazul epuizării profesionale), iar întotdeauna vei ajunge în punctul în care vei pune (și ar trebui să pui) totul sub semnul întrebării. Atunci va depinde de tine să-ți alegi calea. Ești liber să faci la fel ca înainte, poate cu câteva ajustări, dar ajungând în același cerc vicios fără sfârșit, sau să-ți spui „Stop” și să-ți urmezi propriul drum. Lasă acea scânteie să se transforme într-un foc care nu poate fi stins și nu te uita niciodată înapoi.
Care este acea cale? Las-o pe Ea să ți-o arate. Las-o pe Ea să preia controlul și să te călăuzească la fiecare pas. Lasă-te purtat de val. Nu mai încerca să controlezi totul, nu mai alerga după lucrurile fără sens care te înconjoară, nu mai judeca lumea din jurul tău și începe să faci parte din ea. Acceptă fără teamă ceea ce ți se întâmplă, pentru că faci parte dintr-un întreg mai mare, iar Ea va avea grijă de tine. Iubește-O cu toată puterea ta și dăruiește-I viața ta. Nu ți se cere să faci mai mult decât ești capabil să faci. Dă tot ce poți, dar ține minte un singur scop. Scopul care te va duce acolo unde ar trebui să fii . Înapoi la Ea.
Până data viitoare, cu toată dragostea mea,
Timius Pepe / Iisus / Timi / Reza (Numele nu contează ;) )
