actualizări de software – Riscul achiziționării unei mașini moderne

Mă gândeam… în câți ani vom avea mașini care să funcționeze într-un interval de timp stabilit de producător? Am început deja să avem „telefoane pe roți” odată cu apariția mașinilor electrice, așa că pasul logic pentru creșterea profiturilor ar fi să se revoluționeze piața mașinilor second-hand prin vânzarea unui produs care, la fel ca un telefon, are o durată de viață limitată.

Să vă explic… Citeam zilele trecute pe Reddit că proprietarului unuia dintre cei mai respectați producători de mașini din lume, al cărui slogan este „Das beste oder nichts”, i s-a refuzat actualizarea unei componente vechi de 10 ani, deoarece aceasta nu mai era suportată. El întreba ce ar trebui să facă, întrucât o mașină veche de 10 ani nu este, din perspectiva lui (și a mea), un produs învechit. Ca fost proprietar al aceleiași mărci, nu pot decât să fiu de acord cu această idee. O mașină veche de 10 ani poate fi „veche”, dar funcționează foarte bine, mai ales dacă ai avut grijă de ea. Mi-am vândut mașina acum câțiva ani, după 12 ani de utilizare, într-o stare aproape impecabilă, cu doar piesele de uzură schimbate, nu pentru că era prea veche; încă o iubeam, dar nu mai aveam nevoie de ea.

Totuși, ceea ce se întâmplă cu mașinile noi este destul de interesant. Noile mașini electrice nu au un număr mare de piese care să necesite întreținere, accentul fiind mutat pe baterie și pe capacitățile software-ului. Adică, avem deja producători care integrează hardware-ul în mașină și vând funcționalitatea sub formă de abonament. Asta înseamnă că manopera necesară pentru instalarea acelei componente nu mai este facturată în mod tradițional. Ea este ascunsă în spatele unui sistem de plată… tu, ca proprietar al mașinii, nu mai ești proprietarul mașinii în întregime.

Cred că acesta este doar primul pas către o schimbare fundamentală în industria auto. Având în vedere faptul că, pentru a construi o mașină, nu mai sunt necesare atât de multe piese, vom asista la o schimbare în ceea ce privește ce vom primi și cât timp vom mai putea deține o mașină. Sună dramatic, dar haideți să facem o comparație cu telefoanele pe care le deținem.

A fost o vreme când telefoanele aveau componente detașabile, cum ar fi bateriile, pe care le puteai schimba fără nicio problemă chiar tu, dacă doreai. Sistemul de operare era o versiune care nu necesita actualizări, iar telefoanele erau, în general, construite ca niște tancuri (mă refer la tine, Nokia). Cu câțiva ani în urmă, s-a produs o schimbare odată cu apariția smartphone-urilor. Dintr-odată, nu mai puteai efectua singur reparații simple. Sistemul de operare necesita actualizări constante și, în funcție de producător, suportul pentru acesta era întrerupt atunci când aceștia decideau acest lucru. Abia recent, UE a impus o perioadă clară de ani în care dispozitivul trebuie să beneficieze de suport și a reușit să încurajeze unii producători să-și susțină dispozitivele cu actualizări de software de până la 7 ani.

La fel ca în cazul telefoanelor, mașinile devin „software pe roți”. Ești atras în ciclul actualizărilor, iar cu fiecare versiune majoră primești funcționalități noi în mașina ta nouă. Întrebarea este: pentru cât timp? Să luăm ca exemplu o perioadă de 10 ani. Ce faci cu mașina ta după 10 ani? Nu mai este funcțională? Cel mai probabil funcționează perfect, dar dacă nu primești nicio actualizare, rămâi blocat la o anumită versiune de software. Valoarea pe piața mașinilor second-hand scade, deoarece încerci să vinzi un „telefon învechit”. Atunci, soluția ta este să conduci mașina pentru uz personal până se strică sau să o vinzi și să pierzi bani, deoarece nu mai are valoarea pe care ar trebui să o aibă.

Sunt un mare fan al mașinilor electrice și cred cu tărie că ele reprezintă viitorul transportului, dar trebuie să reglementăm această industrie înainte să fie prea târziu. Achiziționarea unei mașini nu este la fel ca achiziționarea unui telefon, deoarece, după cumpărarea unei case, este al doilea lucru cel mai scump pe care îl cumperi în viață (mai sunt și copiii, dar pe ei nu-i cumperi :D). Când cumperi o mașină, ar trebui să o consideri un produs fizic, însoțit de software cu suport tehnic, și nu invers. Software-ul ar trebui să completeze un hardware de calitate și să fie disponibil pe toată durata deținerii mașinii. Poate părea o utopie, dar nu trebuie să uităm că producătorii de mașini sunt companii care depind de noi, nu invers. Noi ar trebui să fim cei care decidem ce se întâmplă cu ceva ce am cumpărat, indiferent dacă vorbim despre un telefon sau despre o mașină.

Desigur, există și chestiunea „Nu vei deține nimic și vei fi fericit”. Ceva ce auzim din ce în ce mai des, după apariția cărții „The Great Reset”, scrisă de Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial (WEF). Cu siguranță așa pare, începând de la cărți, muzică și filme, continuând cu telefoanele și, poate, mașinile și, de ce nu, chiar și casele. Sună foarte promițător, dar nu pot spune că împărtășesc acest optimism. Ne pierdem încet dreptul de a deține lucrurile din viața noastră și nu putem spune că suntem mai fericiți. Dimpotrivă, simțim că ne îndreptăm cu capul înainte spre un zid al incertitudinii, deoarece, pe lângă faptul că nu deținem nimic, mai există și problema lipsei banilor necesari pentru a face acest lucru.

Dacă vom ajunge la asta într-un fel sau altul, numai timpul ne va spune. Cu siguranță nu mă simt în largul meu să-mi furnizez datele cardului de credit în general atunci când vreau să achiziționez ceva, iar cumpărarea unei mașini nu face excepție. Când plătesc pentru un produs, mă aștept să pot și să am dreptul să fac orice doresc, fără ca vreo companie sau altcineva să-mi impună restricții.

Ce părere ai? Alătură-te discuției

Pe data viitoare, TFG