IA va pune stăpânire pe tot — dar încă mai avem de ales.

Mă gândeam… într-o lume în care inteligența artificială ne acaparează din ce în ce mai mult o mare parte din viață, unde mai avem noi un loc? Vom deveni depășiți sau ne vom îndrepta atenția către subiecte mai creative și mai relevante din punct de vedere social…

Am văzut zilele trecute un videoclip foarte interesant, intitulat „I hate..AI” de la NetworkChuck, în care un specialist în tehnologie foarte competent povestește momentul în care s-a simțit copleșit de actualizările rapide și constante din domeniul IA. Și-a luat o pauză de trei luni, călătorind în Japonia pentru a-și pune ordine în gânduri, dar chiar și acolo știrile despre IA l-au urmărit și i-au amplificat anxietatea constantă pe care o simțea. Această anxietate constantă nu este resimțită doar de el, ci de noi toți, mai ales când urmărim domeniul IT. Se pare că la fiecare câteva zile sau săptămâni apar noi modele și instrumente, care bombardează constant fluxul de știri cu noi oportunități de a face munca mai ușoară și mai rapidă, dar fără a oferi informații despre ce se întâmplă cu munca în sine.

Sunt dispus să pariez că anxietatea resimțită de YouTuber-ul menționat ne afectează pe toți, mai ales pe cei care... Cu cât îți dorești mai mult să înveți – având în vedere că învățarea este o cerință constantă în zilele noastre –, cu atât pare că ești mai puțin capabil să asimilezi informațiile, deoarece volumul imens al acestora este copleșitor. Lucrăm și aducem îmbunătățiri constante în meseria noastră, folosind inteligența artificială, dar, făcând acest lucru, creștem totodată riscul ca meseria ta să devină depășită în câțiva ani. Iar sentimentul de anxietate este reacția normală a creierului tău, întrucât, într-un fel, lucrezi împotriva ta. Partea interesantă este că impactul resimțit la nivel personal nu este cu adevărat reflectat în mass-media, sau cel puțin nu într-o notă mai alarmantă.

Din când în când, apar știri șocante, cum ar fi modul în care Amazon a concediat câteva mii de angajați cu efect imediat printr-un e-mail, dar acest lucru abia dacă abordează problema în cauză. Se relatează despre ceva ce s-a întâmplat, fără a se ține cont de faptul că astfel de practici ar trebui, cel puțin, atenuate prin legi care să atenueze impactul. Eu locuiesc în Europa, iar concedierea angajaților se face cu mai multă empatie. Nu pentru că firmele ar fi copleșite de tristețe la gândul că trebuie să concedieze pe cineva, ci pentru că există sindicate care luptă pentru drepturile fiecărui angajat. Există legi care interzic ca acest lucru să se facă, așa cum îmi place să spun, „cu lopata”.

Revenind la anxietatea pe care o simțim, l-am întrebat pe ChatGPT cum vor arăta locurile noastre de muncă peste 10 ani și ce impact are IA asupra noastră, a tuturor. Poate că este o întrebare pe care ai adresat-o și tu botului de chat. Pentru mine a fost clar că impactul, indiferent de forma pe care o va lua, va fi major nu doar pentru locurile de muncă din domeniul IT, ci și în multe alte domenii de activitate. Competențele care își păstrează valoarea sunt, în mod ironic, cu cât avem mai multă IA, cu atât mai mult contează abilitățile umane. Competențe precum comunicarea, inteligența emoțională, rezolvarea problemelor, leadershipul și gândirea interdisciplinară. Să luăm rezolvarea problemelor ca exemplu. Avem nevoie de această abilitate și acum, dar în era IA va fi din ce în ce mai dificil să o dezvoltăm. Pe măsură ce integrăm din ce în ce mai multă IA în viețile noastre, gândirea critică, baza rezolvării problemelor, va fi afectată fără să ne dăm seama. Același lucru este valabil și pentru toate celelalte abilități.

Trebuie să ne concentrăm pe competențele umane, în condițiile în care aceste competențe sunt redefinite în colaborare cu IA. Și acest lucru reprezintă un alt motiv de îngrijorare, deoarece nu avem nicio idee cum să procedăm. Cum să folosim IA pentru a sprijini gândirea, nu pentru a o înlocui. Mai ales în contextul educațional, unde copiii noștri ar trebui, în teorie, să termine școala pregătiți pentru mediul de lucru, dar citesc din ce în ce mai des că multe locuri de muncă vor deveni obsolete în următorii 10 ani. Ce încurajare primesc în anii de formare…

Deci, ce putem face în această privință?

• În primul rând, cred că ar trebui să ne concentrăm pe grija față de oameni. Acesta ar trebui să fie obiectivul principal; tranziția către tehnologiile bazate pe inteligența artificială ar trebui să se desfășoare mai lin, cu legi care să protejeze angajații și să garanteze că, în cazul în care aceștia își pierd locul de muncă, li se vor propune alternative pentru fiecare în parte.

• În al doilea rând, trebuie să ne modificăm de urgență sistemul educațional, pentru a oferi oportunități generației viitoare după terminarea școlii.

• În al treilea rând, nu ar trebui să așteptăm ca discuțiile despre subiecte precum venitul de bază universal (UBI) sau reducerea programului de lucru să rămână la stadiul de poveste fantezistă. Realitatea este că această schimbare va avea loc și ar trebui să acționăm proactiv în acest sens, nu să așteptăm până când oamenii vor ieși în stradă cerând o soluție pentru o problemă cunoscută de ani de zile.

• În al patrulea rând, să ne îmbunătățim atitudinea față de integrarea IA. Nu spun că ar trebui să fim fericiți și să ignorăm ceea ce se întâmplă, dar căutarea aspectelor pozitive și în activitățile noastre de zi cu zi ne poate ajuta să reducem anxietatea.

Sunt convins că vom reuși să depășim această situație, atâta timp cât punem pe primul plan oamenii, nu profitul sau cifrele bursiere.

Pe data viitoare, TFG